UNIRII SQUARE AND THE NEW NATIONAL PATRIARCHAL CATHEDRAL

  • 1999

  • AWARD

    Third Place

  • Contest

    International Contest of Arhitecture and City Planning - 1999

Complexa problemă a Pieței Unirii nu trebuie privită numai prin prisma Catedralei ci, ca o zonă cu stringente cerințe funcționale și de reprezentativitate, aceasta trebuie rezolvată în primul rând prin reconfigurarea și aducerea la nivelul unei piețe de mare personalitate corespunazatoare unei zone centrale și, mai ales, unei capitale europene. Bineînțeles că această Catedrală va fi elementul central, însă necolaborarea cu alte elemente de cadru amplasate ca răspuns la o serie de lipsuri (lipsa varietății funcțiunilor și a complementarității acestora, absența personalității actualului ansamblu, a scării compoziționale și a reperelor) ar agrava starea de dezechilibru perezenta în zonă. Centrul exprimă în esență orașul respectiv, definindu-se că teritoriu urban de mare utilizare și de mare interes estetic în același timp. Acest proiect realist și bazat pe o dezvoltare etapizată a centrului răspunde disfuncțiilor zonei și echilibrează situația prezentă de criză. FUNCȚIUNI – DIFERENȚIERE Îmbogățirea funcțională a fost poate prima călăuză a acestui proiect. Muzeul Ortodoxiei sau mai bine zis al Credinței, Complexul Multimedia și Universitatea fac parte din acele dotări capabile să genereze un pol cultural, educațional formativ cu rol de taler în balanță, Piață Universității – Piață Unirii. Centrul este o manifestare de cultură, oferindu-se în orice moment ca sursă de informație de mare valoare. Prezența unui hotel de 5 stele în peisajul actual al unei cereri eacute de locuri de cazare la nivelul Bucurestiului și mai ales în acest nod deosebit de important, este aproape obligatorie. Parcajele subterane rezolvă problema parcărilor, iar pasajele pietonale comerciale (dotate cu alimentație publică, librarii, comerț divers etc.) fluidizează circulațiile pietonale. Toate acestea ridică standardul de viață al zonei, aducând-o acolo unde ar trebui să se situeze ca o placă turnată a întregului oraș, unul din cele mai importante noduri ale Capitalei. SPATII – HETEROTOPIE Subîmpărțirea actualului spațiu amorf și aducerea lui la o scară umană este al doilea deziderat al soluției. Astfel se crează trei zone distincte și atent ierarhizate dimensional, funcțional și simbolic: a – zona: Mediateca – Muzeul Ortodoxiei – Hanul lui Manuc b – Piața Catedralei c – Piața Universității – Hotel Cele două pasaje pietonale subterane care se dezvoltă în proximitatea a două piețe (Piața Mediatecii și cea a noii Universități) au legături directe: unul cu mediateca, cu parcajele de sub aceasta și cu magistrala Unirea 2; iar celalalt cu hotelul, parcajele din această zonă și cu magistralele Rahova – Colentina și Unirea 1. Acestea fluidizează circulația pietonală din zonă, creând legături facile cu Piața Catedralei. a) Mediateca generează un profil propice Hanului lui Manuc, punând în valoare calitățile estetice ale acestei clădiri. Corpul – bază al Muzeului bordeaza Bulevardul Halelor, anunță spațiul următor al Catedralei, și ca o poartă, lasă să se întrevadă ceea ce urmează, partea dinspre intersecția Bulevardul Halelor cu Bulevardul Brătianu fiind suspendată (parter liber), accentuează această senzație. b) Piața Catedralei este un spațiu introvertit flancat de celelalte două și izolat de aglomerația urbană prin ambientarea perimetrală cu vegetație înaltă și amenajarea unui parc, în jurul Catedralei, propice meditației și recreerii. Intrarea în Piața Catedralei se face printr-un rând de pile masive de beton pe care sunt încrustate numele eroilor neamului și care au poziționat în partea superioară câte un clopot fiecare. Acestea crează un filtru simbolic în trecerea de la spațiul străzii la cel al Catedralei. c) Hotelul (P+11) echilibrează fericit compoziția volumetrică a ansamblului dominat de Catedrală, însă marele rol este acela de închidere a compoziției pe latura de vest, accentuând axul Patriarhie – Catedrală, situandu-se că o poartă spre Piață și în același timp obturând în mare parte perspectivele spre Casa Poporului. Legat de această Piață se află Parcul Noii Universități, prezent atât ca nevoie ecologică, cât și ca desăvârșire a Complexului Universității. Bineînțeles, proiectul este perfectibil, dar mai întâi de toate foarte posibil datorită ușurinței de inserare prin faptul că nu solicită soluții extreme de realizare, toate clădirile aflandu-se pe teren bun de fundare și având un gabarit normal pentru spațiul unde au fost propuse (de la P+2 la P+11). Am încercat să realizăm un ansamblu cu spații umane, convingătoare și atractive, un ansamblu plin de interes, raportat la valoarea sa particulară.